Ora de educatie fizica sau cursa cu obstacole?
Necazuri prea mari pentru un om prea mic
Cat ne costa sa intampinam primavara?
Ghid de supraviețuire pe perioada studenției
Vară. Soare. Briza mării suflă în …pletele altora. Tu ai stat și ai învățat pentru două examene importante din viața ta: bacalaureatul și admiterea la facultate. Alții se răcoreau la terase, pe ține te treceau toate transpirațiile în așteptarea subiectelor. În cele din urmă, visul ți s-a îndeplinit. Acum ești student. Ai spune că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior! Însă o nouă etapă aduce cu sine și noi provocări. Mai ales dacă nu ești gălățean. Adică nu locuiești în continuare cu părinții, mănânci ce gătește mama și cheltuiești ce îți mai dă tata la salariu. Dacă faci naveta, lucrurile se complică: te chinuiești să prinzi un loc în campusul studențesc sau îți convingi părinții să îți plătească chiria pentru a locui în oraș, fie cu o bătrână econoamă, fie cu alți tineri ca ține, la fel de chinuiți.
Avatarurile unui student de criză
La cămin, împarți camera cu alte trei persoane. Care nu sunt compatibile cu tine. Unul e coleric, altul taciturn și celălalt guraliv. Vrei să te odihnești? Nu se poate! Guralivul vorbește la telefon, colericul ascultă muzică-dată tare- taciturnul se uită la film. Vei mânca zacuscă și cartofi prăjiți, ca ieri. Ca toată săptămâna trecută. Asta până ajunge pachetul de acasă! Ești fericit că ai apa caldă, dar trebuie să îți aștepți rândul la dus, sau să ai grijă să nu faci pe tine așteptând să se elibereze un loc la baie. Deh, viață de student!
Cei mai rasariti, stau singuri. Cu chirie. Prețul independenței e mare, pentru că dacă nu au un loc de muncă sau bursă, ținerii supraviețuiesc doar cu banii trimiși de acasă, care se duc pe utilități și chirie. Se afișează cu zâmbetul pe buze, dar cu burta goală. În oraș apa e amorțită iar caloriferele sunt reci. Mulți au pornit radiatoarele, dar le e teamă de factura de la lumină. Anca, studentă, 22 de ani, spune cu jumătate de glas: “Locuiesc cu chirie. Ieri am plătit proprietarului. La sfârșitul lunii sosesc facturile pentru utilități. Nu am rezistat în căminele studențești din cauza colegilor de cameră. Părinții mei încearcă din răsputeri să îmi asigure minimul necesar. Mai am încă doi frați mai mici. Sper să mă pot angaja, să îmi ajut părinții să îi întrețină pe ei la facultate.”
George, student, 19 ani: “Ma uit la unii colegi de grupă și îi invidiez. Tot timpul vorbesc despre cluburile în care au ieșit și despre cafeaua băută în week-end. Eu abia rezist cinci –șase ore pe zi cu doi covrigi uscați. Nu îmi permit să mănânc nici măcar la cantină.”
Rosana, 24 de ani, studentă: “Am terminat facultatea în urmă cu un an. Am stat în căminele studențești în primii doi ani. Am fost nevoită să îngheț un an de școală, să îmi caut un job, să mă mut cu chirie și să mă întrețin singură deoarece ai mei nu mai aveau posibilitatea de a mă sprijini.”
Eterna dilemă: dacă îți găsești un loc de muncă, lipsești de la facultate și acumulezi restanțe. Dacă stai și asteapti doar sprijinul părinților, aceștia nu vor mai putea să facă față cheltuielilor. Să nu uităm: Galațiul e fruntaș la șomaj, așa că nici locuri de muncă nu sunt pe toate drumurile!
Vise și visuri
“Termin facultatea și apoi mă angajez, voi avea proprii mei bani”. Dar visele îți sunt năruite: puține sunt firmele care angajează student fără experiență (Minimum doi ani. De unde să îi scoți?) Urmează reproșurile: “Te-a obligat cineva să înveți și să rămâi în țara? Nu mai bine plecai în U.E. să fii manipulant într-un depozit sau să îngrijești un bătrân, să îți faci o VIAȚĂ?”
Mită sau milă electorală?
Aruncând o scurtă privire în umilul DEX (Dicţionarul Explicativ al limbii române pentru necunoscători) vom găsi următoarele explicaţii:
- Mită = sumă de bani sau obiecte primite, date sau promise unei personae, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios.
- Milă = sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţă sau nenorocirea cuiva; compătimire; îndurerare; milostenie.
Comparând cele două explicaţii observăm că au înţelesuri total diferite. Dar de ce o dată la 4-5 ani cele două cuvinte devin sinonime?
De 25 de ani ne putem numi un popor democratic care şi-a câştigat dreptul la vot în urmă unei revoluţii. De ce nu putem onora memoria celor căzuţi, de ce nu putem să ne bucurăm de acest drept, de ce trebuie să votăm în fuctie de culoareagaletii sau de greutatea sacoşei primite?
Am ajuns să ne complacem în anumite situaţii şi să trece, peste demnitatea şi mândria de a fi român de dragul unei pungi colorate şi a unui pliant lucios.
“Mult iubiţii” nostril candidaţi la Primăria Galaţiului îşi prezintă platformele electorale, planurile pe care le consideră utile pentru bunăstarea şi viitorul oraşului.
Un votant conştiincios îşi va alege candidatul favorit în funcţie de veridicitatea su consistentă platformei electorale.
Din păcate numărul populaţiei votante ce se prezintă la urne este din ce în ce mai scăzut, de la 76,29% în 1992 la 39,20% în 2009.
Electoratul nu se mai gândeşte la viitorul generaţiilor ce ne vor plăti pensile. Alegătorii se prezintă la vot din ce în ce mai rar, principalul motiv pentru care pun ştampila VOTAT pe un candidat sau pe un partid politic fiind sticla de ulei sau punga de zahăr primite.
Votăm partidul care ne dă 830 g de zahăr, votăm candidatul care ne oferă 925 ml de ulei, nu pe cel a cărui sticlă a fost de 900 ml.
Acest fenomen de “mită/milă electorală” ia amploare atât în mediul urban, cât şi în cel rural.
În 2012 Guvernul României a modificat printr-o ordonanţă de urgenţă articolul 55 din Legea 35/ 2008, care se referă la sancţiunile privitoare la mită electorală. Acesta prevede: “tentativă, promisiunea şi darea de obiecte în folosinţă în scopul determinării alegătorilor pentru a vota într-un fel sau altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.” Fac excepţie obiectele cu caracter simbolic (conform alineatului 3), fără că acesta să fie precizate. Astfel se lasă loc de interpretări.
Aşadar cadourile electorale rămân la alegerea partidelor implicate. În concluzie, cum putem numi acest fenomen: mită sau milă electorală?
Rămâne la latitudinea alegătorului de a lua o decizie justă; ideal ar fi să nu ţină cont de micile “atenţii”, ci de marile nevoi ale urbei. Altfel, vom ajunge în ziua alegerilor în faţă urnei precum Cetăţeanul turmentat al lui Caragiale, cu întrebarea: “DA’ EU CU CINE VOTEZ?”
Cine amendează maşinile autorităţilor?
Ieri, 9 mai, în jurul orei 11.30, maşina Poliţiei Locale era parcată tacticos pe trecerea de pietoni din dreptul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, strada Brăilei colţ cu strada Alexandru Cernat, încurcând traversarea pietenilor.
Am scos repede telefonul să surprind imaginea, iar unul dintre agenţii de poliţie coboară din maşină şi mă întreabă: “Va pot ajută cu ceva?”. Mi-am continuat mersul fără a-i bagă în seama, dar nu m-am putut abţine să nu arunc o privire către cele trei maşini parcate pe stradă Brăilei, chiar în faţă utilajului de poliţie.
Prima, un Logan gri cu numărul de înmatriculare GL-14-PMG, a Primăriei Municipiului Galaţi, un taxi şi un Logan bleumarin cu numărul de înmatriculare GL-10-AHA, dar care era inscripţionată cu sigla Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
Întrebări sunt multe, răspunsuri puţine sau chiar deloc. Cine amendează maşinile autorităţilor care parchează neregulamentar? Legile sunt făcute pentru a fi încălcate chiar de către reprezentanţii săi? Ce exemplu oferă Poliţia Locală angajaţilor în trafic? Nu respectă nimeni cetăţenii care se deplasează pe aleile pietonale?
Se pare că în Noul Galaţi aplicarea legilor e la fel de veche: sunt amendaţi doar oamenii de rând, iar autorităţile se sustrag de la respectarea legislaţiei în vigoare, iar oamenii de ordine trec cu vederea abaterile rutiere .
Curiozitatea rămâne însă: cele două maşini au fost sancţionate conform legii sau nu? Aşteptăm cu interes dovada din partea Poliţiei Locale, copiile proceselor verbale ce au fost înmânate şoferilor (dacă au fost înmânate).
CARE SUNT CULORILE STEAGULUI ROMÂNIEI?
Încă de la grădiniţă se studiază simbolurile României: stema, sigiliul şi drapelul. Chiar şi un copil de 7 ani ştie ordinea culorilor în steagul României: albastru, galben şi roşu.
În Constituţia României, articolul 12, alineatul 1, se precizează: “Drapelul României este tricolor, culorile sunt aşezate vertical , în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben şi roşu.” O noţiune atât de simplă pe care cei din conducerea Primăriei Galaţi nu o cunosc, cu toate că pe pagină virtuală http://www.primăria.galaţi.ro este publicată chiar Constituţia României.
De câţiva ani, în fiecare seară, odată cu lăsarea întunericului, se aprind luminile pe sediul Primăriei de pe stradă Domnească, iar sutele de beculeţe tricolore formează stindardul ţării. Supriză, însă,căci culorile sunt aşezate astfel: roşu , galben şi albastru.
Conform legii, mai exact articolul 22 din Legea nr. 75/1994, ofensele aduse drapelului naţional sunt pedepsite cu închisoarea de la trei luni la un an.
Ce ar trebui să înţelegem din indolenţa conducătorilor noştri? E posibil că edilii urbei să omită un aspect atât de esenţial? Să presupunem că nu se cunoaşte Constituţia României? Să considerăm că aleşii nu îşi mai amintesc noţiunile învăţate de la vârste fragede?
Părerile gălăţenilor sunt împărţite.
“E o dovadă de lipsă de documentare a fostelor administraţii şi de neatenţie din partea actualei conduceri edilitare. Situaţia se poate remedia uşor, dar sunt prea ocupaţi oamenii din Primărie cu studiile de fezabilitate pentru tuneluri.” , ne spune Florin (25 de ani).
Roxana (29 de ani) declară: “Atât de sfânt e pentru drapelul unui stat… Mizează pe faptul că cetăţenii nu vor observa indiferenţa? Nu costă mult să îl înlocuiască, dar riscă enorm ca imagine.”
“ Sincer, mie mi-e indiferent”, ne spune Adi (34 de ani), “ nu-s chiar naţionalist. Dacă totul ar fi cât de cât în regulă cu oraşul, m-aş fi luat de asta, dar sunt altele mult mai importante de rezolvat.”
Anca ( 22 de ani) : “ Eu cred că cel responsabil de afişarea lor în ordine inversă a culorilor e cât se poate de sincer (râde). Libertatea, albastrul cerului , e lăsată la urmă, făcându-i loc vărsării de sânge”.
Primăria oraşului Galaţi cheltuie anual sume colosale pentru iluminatul stradal şi de sărbători, dar uită să le amintească celor care se ocupă de înfrumuseţarea oraşului să repare această greşeală .
Scuzele se prezinta, iertarea se cere!
„A greşi este omenesc, a ierta este divin.”
Alexander Pope în “Eseu asupra criticii”
Cine nu a gresit fata de cei din jur si a vrut sa spuna ca ii pare rau? Fiecare dintre noi, cel putin o data pe zi. Dar stim sa utilizam corect aceste expresii?
In vocabularul uzual exista doua variante pentru parerea dea arata cuiva ca iti pare rau: „imi cer scuze” sau „imi cer iertare”, dar putini stiu ca ambele sunt folosite incorect.
Sa le luam pe rand!
„Imi cer scuze!” e o formula total neadecvata. „Va prezint scuzele mele...” ar trebui sa spunem toti. Comunicarea e foarte importanta. Stim ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata, dar utilizarea formei corecte are rolul ei.
„Imi cer iertare”! ….cum poti sa iti ceri iertare fata de propria persoana? Trebuie folosit pronumele personal la persoana a ll-a, singular si plural, in dativ „Iti cer iertare!” sau „Va cer iertare!”.
Oricat de mult am regreta fapta comisa, nerespectarea regulilor minime de utilizare a limbii romane nu face decat sa inrautateasca situatia!
Pentru cei care au dubii, dar nu vor sa recunoasca, puteti rasfoi putin pentru aduceri aminte. Daca am lezat orgoliul cuiva, ii prezint scuzele mele si ii cer iertare in cel mai pios mod. Lectura placuta!
Cat de benefica e mierea pentru organism?
Tot mai multe persoane renunta la consumul zaharului obisnuit in favoarea mierii, aceasta fiind considerata „un aliment miraculos” care ar avea beneficii multiple la nivelul organelor interne si al pielii.
Trebuie sa fim constienti ca mierea este tot o forma a zaharului, iar un consum mare poate fi la fel de daunator ca si un consum ridicat de zahar ( considerat „otrava alba” care ne asigura o moarte lenta si sigura).
Pancreasul, cu ajutorul insulinei, este cel care proceseaza zaharul obisnuit (zaharoza). Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca zaharul ingrasa si distruge dintii, fiind o veritabila toxina si prima cauza a afectiunilor grave ale lumii industrializate (obezitatea, hipertensiunea artificiala si diabetul de tip II sunt doar cateva dintre aceste afectiuni).
In ciuda unor diferente de natura chimica, organismul uman reactioneaza la miere asemanator: pancreasul stimuleaza producerea insulinei, ceea ce conduce la crestere in greutate. Conform explicatiilor specialistului in nutritie Ian Marber, consumul de miere are aceleasi efecte asupra organismului ca si consumul de zahar.
O lingurita de miere are aproximativ 22 de calorii. Desi mierea nerafinata contine urme de minerale si vitamine (2% din continut), acestea se pierd prin rafinare si prelucrare.
Atat zaharul, cat si mierea, contin glucoza si fructoza care contribuie la deteriorarea pielii si nu ajuta la repararea fibrelor de colagen deteriorate.
O viata fara miere este o viata amara? Nu, este o viata sanatoasa. Natura ne propune diverse alternative pentru a recompensa deficitul de zahar. Iata cateva solutii:
- Fructele prospete sunt bogate in vitamine si minerale, ele pot fi consumate atat intre mese, cat si ca desert, deoarece au un aport caloric ridicat;
- Siropul de artar obtinut in perioada februarie-aprilie prin fierberea sevei de artar;
- Ciocolata neagra (cu un continut ridicat de cacao) este recomandata celor care nu rezista tentatiei de a nu consuma zilnic ceva dulce (cantitatea maxima : 10 g/ zi).
Pentru a fi mai energici, pentru a emana o stare de optimism continuu, trebuie sa ne mentinem sanatatea. Si ce poate fi mai frumos decat sa citesti bucuria in ochii celor de langa tine?
Pentru cei mici un exemplu util ar fi „Sarea in bucate” a lui Petre Ispirescu in care autorul explica, in termeni usor ironici, ca zaharul si mierea dauneaza vietii, iar consumul zaharurilor in exces deterioreaza sanatatea, dar si viata sociala.
„Minte de copil” sau „in mintea copiilor”?
Daca intrebi pe cineva ce inseamna cele doua expresii, iti va spune ca au acelasi inteles, ca pot fi sinonime. Eu inteleg prin „minte de copil” o persoana adulta care isi pastreaza sufletul tanar si care incearca sa evadeze din rutina si monotonia zilnica cu ajutorul jocurilor copilaresti. Pe cand „in mintea copiilor” e o expresie pe care o poti utiliza pentru adultii care au scapari frecvente ,pentru a folosi un limbaj fara insulte care sa nu ii spuna ca e „dus cu pluta”.
Haideti sa discutam putin despre evenimentul petrecut pe faleza, in sublimul nost’ Galati, in Duminica Floriilor, la Festivalul Scrumbiei, aflat la a XXV-a editie. Am aflat de la televizor si din presa locala ca politia locala a fost dotata cu 4 triciclete pentru a putea supraveghea cu simt de raspunderea plimbarile galatenilor.
Dar…ce putem spune despre distinsii nostri conducatori: Marius Stan (primar, 58 de ani) si Nicolae Bacalbasa (presedintele Consiliului Judetean, 72 de ani)? Care dintre cele doua expresii o putem utiliza?
Publicul galatean a fost „placut impresionat” sa ii vada pe cei doi calarind de zor o astfel de tricicleta si amuzandu-se ca niste prunci la vederea unei acadele sau, mai bine zis, asemanatori cu Don Quijote de la Mancha in cautarea Dulcineei de Toboso.Or fi vrut sa reediteze scena din Titanic dintre Leo si Kate ?
Nu pot decat sa il apreciez pe bravul nostru conducator de urbe si sa il felicit pentru initiativa avuta; un adevarat lider incearca noile dispozitive inainte de a le da in folosinta pentru a preveni eventualele accidentari.
Cu ajutorul acestui episod induiosator, Marius Stan si Nicolae Bacalbasa si-au castigat cu siguranta publicul votant pentru alegerile din iunie. Au uitat insa ca cei cu varsta intre 5 si 14 ani nu au drept de vot.
DOZA DE MARINA 